Ce este Prizee? Este un site pe care te poti inscrie gratuit si unde, jucand aproximativ 20 de joculete (tichete, jocuri de indemanare etc.), poti castiga in medie 0,25 bubz (euro) pe zi. Nu este o suma fenomenala, dar daca te uiti mai bine iti vei da seama ca in aproximativ o luna vei primi primul cadou (sau cec) si asta fara sa faci prea mare efort ci dimpotriva, relaxandu-te cu aceste joculete amuzante.

Prizee ofera la inceput 12 jocuri gratuite, unele cu 3 partide pe zi (tichetele), iar la altele cu 1 partida (cele de indemanare). Pe masura ce prinzi experienta  mai descoperi niste jocuri secrete si la o anumita perioada primesti un rang, iar castigurile cresc exponential cu rangul.

Pana acum am luat ceva lucrusoare, evident, cumparate cu banii castigati pe site, iar acum am depasit 100 de bubz si astept sa imi iau ceva mai consistent.

Intre timp, am “virusat” si cativa prieteni si jucam toti Prizee intr-o veselie.

Am vazut-o de o mie de ori si tot ma stric de ras si azi.

In cadrul interviului pe care l-a sustinut azi la Softpedia, printre alte taskuri, a trebuit sa fac un mic eseu in limba engleza, pornind de la acest citat.

Dureros de adevarat, dar cei din jur te apreciaza abia dupa ce te cureti. Nu te lauda mai nimeni pe gratis in timpul vietii, de multe ori nu ti se recunosc meritele, daca ai ceva de spus nu esti ascultat.

De aceea, am decis ca nu mai e rentabil sa fiu fata draguta si amabila care incearca sa faca tuturor pe plac. De azi las la o parte amabilitatea, cand am ceva de zis o zic si gata, cand am chef sa nu fiu saritoare sau sa ajut, pur si simplu nu o fac, ca doar oricum nimeni nu ma apreciaza la adevarata mea valoare (moaaama, ce modesta sunt) si oricum peste ceva timp, cand nu o-i mai fi, cineva o sa ma vorbeasca de bine, garantat.

Oare vorba aia cu “de morti numai de bine” e de la noi?

Am intrat in Mitropolie, dupa cum spuneam, si m-am asezat cuminte la rand la SFANTA. Atentia mi-a fost atrasa de un cuplu sexagenar (cred), turisti, care faceau donatii, ea ii spunea lui ca au fost trecuti pe lista de ctitori si ca cineva se va ruga  pentru ei… Dar nu asta m-a frapat, ci faptul ca atunci cand femeia a dorit sa lase un acatist i s-a spus ca pretul este de 2000 lei vechi/zi Nu cred ca am eu vreun drept sa judec cele sfinte, dar parca chestiutza asta m-a pus un pic pe ganduri.

Doamna a decis destul de repede sa plateasca pentru 100 de zile, a mormait ca e chiar numai bine 100 de zile…

Oare rugaciunea ei va avea prioritate? Si cati or mai fi la coada inaintea mea?

Astept cat mai multe raspunsuri.