Ana Ciureanu

Just another WordPress.com weblog

De inima albastra 31 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 1:15 pm

Din categoria Oldies, but goldies, inconfundabilul Moby.

 

Pauza mea de… Prizee 31 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 12:19 pm
Tags:

Sunt fix 649 de zile de cand m-am inscris pe prizee.com.

Ce este Prizee? Este un site pe care te poti inscrie gratuit si unde, jucand aproximativ 20 de joculete (tichete, jocuri de indemanare etc.), poti castiga in medie 0,25 bubz (euro) pe zi. Nu este o suma fenomenala, dar daca te uiti mai bine iti vei da seama ca in aproximativ o luna vei primi primul cadou (sau cec) si asta fara sa faci prea mare efort ci dimpotriva, relaxandu-te cu aceste joculete amuzante.

Prizee ofera la inceput 12 jocuri gratuite, unele cu 3 partide pe zi (tichetele), iar la altele cu 1 partida (cele de indemanare). Pe masura ce prinzi experienta  mai descoperi niste jocuri secrete si la o anumita perioada primesti un rang, iar castigurile cresc exponential cu rangul.

Pana acum am luat ceva lucrusoare, evident, cumparate cu banii castigati pe site, iar acum am depasit 100 de bubz si astept sa imi iau ceva mai consistent.

Intre timp, am “virusat” si cativa prieteni si jucam toti Prizee intr-o veselie.

 

Folositi prezervativul, altfel… 27 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 3:01 pm

…altfel, ati pus-o, daca nu ma credeti, priviti aici.

Am vazut-o de o mie de ori si tot ma stric de ras si azi.

 

Pe asta ati vazut-o? 27 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 2:59 pm

Cred ca circula si la noi varianta romaneasca – copy/paste, of course – dar originalul e demential!!!

 

Pe urmele lui Voltaire 27 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 2:52 pm

 “He was a great patriot, a humanitarian, a loyal friend; provided, of course, he really is dead.” – A fost un mare patriot, un filantrop, un prieten de nadejde, desigur, este mort si ingropat.

In cadrul interviului pe care l-a sustinut azi la Softpedia, printre alte taskuri, a trebuit sa fac un mic eseu in limba engleza, pornind de la acest citat.

Dureros de adevarat, dar cei din jur te apreciaza abia dupa ce te cureti. Nu te lauda mai nimeni pe gratis in timpul vietii, de multe ori nu ti se recunosc meritele, daca ai ceva de spus nu esti ascultat.

De aceea, am decis ca nu mai e rentabil sa fiu fata draguta si amabila care incearca sa faca tuturor pe plac. De azi las la o parte amabilitatea, cand am ceva de zis o zic si gata, cand am chef sa nu fiu saritoare sau sa ajut, pur si simplu nu o fac, ca doar oricum nimeni nu ma apreciaza la adevarata mea valoare (moaaama, ce modesta sunt) si oricum peste ceva timp, cand nu o-i mai fi, cineva o sa ma vorbeasca de bine, garantat.

Oare vorba aia cu “de morti numai de bine” e de la noi?

 

Cat mai costa o rugaciune? 24 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 1:36 pm

Astazi am intrat in Mitropolie sa ma rog. Da, sa imi fie rusine, merg la Mitropolie in timpul saptamanii pentru ca nu merg la slujba de duminica din variate motive: ori ma plictisesc, ori nu suport babele care le stiu pe toate si te atentioneaza la orice pas sau te cerceteaza dezaprobator, ori ma doare spatele, ma dor picioarele, am cursuri sau pur si simplu vreau sa dorm mai mult. As promite ca imediat ce ma mut o sa merg la slujba – si asta deoarece biserica e chiar langa bloc, dar nu promit nimic ca nu ma risc sa fiu mincinoasa.

Am intrat in Mitropolie, dupa cum spuneam, si m-am asezat cuminte la rand la SFANTA. Atentia mi-a fost atrasa de un cuplu sexagenar (cred), turisti, care faceau donatii, ea ii spunea lui ca au fost trecuti pe lista de ctitori si ca cineva se va ruga  pentru ei… Dar nu asta m-a frapat, ci faptul ca atunci cand femeia a dorit sa lase un acatist i s-a spus ca pretul este de 2000 lei vechi/zi :-o Nu cred ca am eu vreun drept sa judec cele sfinte, dar parca chestiutza asta m-a pus un pic pe ganduri.

Doamna a decis destul de repede sa plateasca pentru 100 de zile, a mormait ca e chiar numai bine 100 de zile…

Oare rugaciunea ei va avea prioritate? Si cati or mai fi la coada inaintea mea?

 

oblivion__6.jpg

 

Test psihologic 20 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 7:02 pm

Doua surori, la inmormantarea mamei lor. La cimitir a venit un tip foarte frumos si misterios. Sora mai mare s-a indragostit pe loc de el dar dupa inmormantare nu l-a mai vazut deloc. Dupa o saptamana isi omoara sora mai mica.de ce?

Astept cat mai multe raspunsuri.

 

Jobless :( 18 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 12:28 pm

Mda, cu  bucurie in suflet si soare in priviri, va anuntz ca incepand cu data de 1 aprilie 2008, sunt oficial, jobless – in traducere libera: fara slujba. Prin urmare, m-am trezit de dimineatza si da-i cautare pe E-jobs, da-i cautare de Best Jobs, coboara si ia Evenimentul, trage cu ochiul si pe site – apropo, stiatzi ca pe site sunt anuntzuri care nu apar deloc in ziar? Si invers…

Anyway, de fapt desfasor aceasta activitate de vreo trei saptamani, daca nu si mai mult, si tot merg la interviuri si culmea, lumea pare multumita, mi se adreseaza ca si cum urmeaza sa incep de maine, apoi se asterne tacerea. Tocmai de aceea nu sar in sus de bucurie ca deja am primit doua oferte si ca diseara am interviu, si joi iar am interviu, ca vreau sa ma bucur din plin abia cand mi se va spune concret: de maine vii la lucru.

Tin sa multzumesc pe aceasta cale prietenilor care ma sustzin – parca au de ales, daca mi-am pus la status Jobless -  si celor care nu ma sustzin (sa moara dushmanii :) ) si daca e sa vina odata si odata soarele si pe strada mea, eu il astept cu mare nerabdare si bag o bataie in el sa se invetze minte si sa nu ma mai lase si lata data sa astept atat! atlantida_.jpg

 

IDIOCRACY sau Ai grija ce iti doresti… 14 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 7:06 am

De ceva vreme, un prieten care ne-a auzit ca vrem un bebe – ma gandesc cat se poate de serios ca de azi inainte sa il numesc Inteleptul – ne-a spus ca ar trebui sa vedem Idiocracy. Si uite ca – vorba aia a mea imprumutata – i-a venit vremea si, aseara cand am ajuns acasa am comis-o, am vazut Idiocracy.

Inteleptule, daca citesti asta, lucrurile s-au petrecut intocmai cum ai anticipat: cum a inceput genericul de final, i-am zis sotului meu fara nici un drept de apel: stii ca nu mai sunt pe pastile, hai, la treaba! Saracul s-a uitat la mine cu ochii mari, dar pun asta pe seama socului suferit in urma vizionarii, ca reactia mea sigur a fost una normala.

Prima data cand am mers la medic sa intreb ce analize ar trebui facute inainte de o posibila sarcina, dupa ce m-a dat nenea Dr. hartiuta cu pricina m-a intrebat, amabil, cati bebelusi ne dorim. Foarte revoltata, si cu o expresie de Duuuuh, i-am raspuns ca unul, doar nu zece! Si atunci medicul a zambit misterios in coltul gurii si mi-a replicat cu o usoara ironie: Normal, doamna, lasati-i pe astia mai colorati sa se inmulteasca si sa umple tara, nu cumva sa faceti Dvs. copii frumosi si educati. Am ras, dar am cazut pe ganduri.

Si uite asa a venit Idiocracy  si tare bine ne-am identificat cu cei doi intelectuali cu Iq-ul peste medie, joburi bune, casa si masina pentru care nu era momentul sa faca un bebe pentru ca mai aveau multe altele de facut, apoi in 5 ani iar nu era momentul ca tot nu erau lucrurile puse la punct pentru venirea minunii, iar peste alti 5 ani au descoperit ca au si o problema de sanatate si tot asa treceau anii si ei amanau, iar in plan secund, periferia se inmultea vazand cu ochii…

Si acum, ca sa vorbesc ca o baba din aia rea din autobuz, care ne ia pe toti cei ce suntem sub 30 de ani si ne pune in oala cu …tinerii din ziua de azi… parca-parca se contureaza viitorul din Idiocracy.

 

Lucrurile marunte… 13 martie 08

Categorisit la Personale — anaciureanu @ 2:49 pm

alexandra_baltog__44.jpgAm eu o vorba preferata pe care a zis-o unul mai destept ca mine: lucrurile marunte ne fac viata cu adevarat fericita.Greu de crezut in perioadele in care nu ai luat salariul sau ai ramas fara job sau cand pur si simplu ai o zi proasta.

Pacat ca refuzam cu incapatanare sa vedem ce frumoasa este viata si cate ne ofera cu conditia sa lasam un pic deoparte visurile prea marete si culmile prea inalte si sa traim, fie si pentru o clipa, micile bucurii cotidiene. 

Astazi am uitat ca a venit primavara si am uitat cat de frumos este sa iesi si sa te plimbi fara tinta pe strazi si m-am lasat cuprinsa doar de disperarea ca termenul limita pentru lucrarea pe care am avut-o se apropie cu pasi repezi. Nu m-am bucurat pentru fericirea de a ma trezi sanatoasa, in patul meu cald, alaturi de sotul care ma iubeste, ci m-am ridicat grabita sa termin nenorocita de traducere, mahnita ca soarele care ieri a stralucit e ascuns de nori, furioasa ca inca stau cu socrii desi ne-am luat apartament, ingrijorata ca in weekend am cursuri si nu mai pot merge sa ma uit dupa mobila….

De ce sa lasam totusi viata sa treaca pe langa noi si de ce sa ne incarcam sufletul cu aceste poveri cand soarele e inca pe cer – chiar si dupa nori, cand vara vine curand – chiar daca azi sta sa ploua, cand viata merita traita chiar si cand nu merita?